Dorința de a avea control este înnăscută. Toți oamenii doresc să dețină control. Fiecare persoană are formulate diferite strategii pe care le folosește pentru a controla mediul în care trăiește. Indiferent de gradul lor de complexitate și „profunzime” toate au aceeași scop: să ducă la obținerea a ceea ce persoana își dorește. Astfel, fie că este vorba despre oameni care se ceartă cu ceilalți, se enervează repede, consideră că ceilalți vor să îi păcălească, privesc lucrurile într-o manieră negativă sau că este vorba de oameni care sunt foarte submisivi, evită confruntările, depun efort pentru a le face altora pe plac și reinterpretează toate evenimentele într-o manieră pozitivă, acestea sunt doar modalități de a controla mediul, modalități prin care obțin ceea ce doresc.
Chiar și persoanele care afirmă vehement că ele nu doresc să dețină control și că au învățat să „let go” (să lase lucrurile să se întâmple fără să intervină asupra lor) exercită o formă de control prin acel „letting go” (prin acea non-intervenție). Este imposibil să nu ai o strategie de a controla mediul, adică să nu ai în minte o teorie cu privire la cum trebuie să te comporți pentru a obține ceea ce dorești.
Teoria pe care o avem despre cum să ne controlăm mediul ne oferă sentimentul de siguranță: un mediu controlabil este și unul predictibil; posibilitatea de a prezice evenimentele ne oferă sentimentul de „în siguranță (deoarece ne putem pregăti pentru a confrunta potențiale pericole sau chiar să le evităm). Un fenomen foarte interesant este faptul că sentimentul de siguranță oferit de către această teorie este asigurat chiar dacă teoria respectivă este „falsă” (adică nivelul ei de concordanță cu realitatea direct observabilă este scăzut). De aici rezultă că sentimentul de siguranță este mai important decât valoarea de adevăr a teoriei. Acesta este motivul principal pentru care omul va găsi întotdeauna dovezi pentru a-și susține teoria și va ignora indicatorii care i-ar invalida-o.
Un aspect tehnic foarte important cu privire la teoria asupra controlului este faptul că aceasta se află la nivel inconștient. Ea este deghizată sub forma unor reguli și principii pe care omul și le repetă în minte și după care își ghidează conduita. De exemplu, principiul de a nu jigni pe nimeni sau de a spune întotdeauna (sau doar uneori) adevărul, de a face numai bine, de a te comporta politicos sau de a nu recunoaște propriile greșeli sunt toate componente ale teoriei controlului.
Teoria controlului deține un loc central în viața noastră. Ea cuprinde regulile după care să ne comportăm pentru a fi în siguranță și pentru a obține ceea ce ne dorim. Astfel, nu este deloc surprinzător că o mare parte din comportamentul nostru este orientat spre a menține acest control precum și de ce este atât de greu să punem sub semnul întrebării teoria în care credem. Mai mult, ea aflându-se la nivel inconștient primul pas ar fi scoaterea la lumină a acesteia.
De obicei, atunci când ne întâlnim cu situații pe care teoria nu le poate explica se va declanșa una sau mai multe emoții negative, iar mintea noastră va căuta neîncetat să găsească o soluție. Acesta este unul dintre motivele pentru care adesea ruminăm asupra diferitelor probleme pentru care încă nu avem o rezolvare. Percepem situația ca fiind în afara controlului nostru ceea ce ne provoacă un disconfort extraordinar. Pentru a elimina acest disconfort mintea desfășoară un proces de căutare a unor modalități de a recâștiga controlul. Chiar și atunci când avem impresia că suntem preocupați cu altceva, la nivel inconștient mintea caută soluții și nu se va opri până ce o soluție posibilă nu va fi identificată.
Comportamentul uman se referă atât la modul în care gândim cât și la modul în care acționăm. Precizez că a spune ceva reprezintă un comportament verbal deci o acțiune (și desigur că a nu spune ceva înseamnă non-acțiune). Modul în care gândim dictează felul în care interpretăm/percepem subiectiv mediul din jur; astfel chiar și modul în care gândim reprezintă un comportament prin care depunem efort pentru a controla mediul – de exemplu, încercăm să îl controlăm prin felul în care îl percepem. Așadar setarea „filtrului perceptiv” reprezintă o modalitate de control al mediului. Setarea respectivă este realizată la nivel inconștient, ceea ce înseamnă că nu avem acces direct la ea, ci putem să o deducem prin modul în care percepem realitatea. De asemenea, putem identifica modul prin care încercăm să dobândim control asupra mediului cu ajutorul gândurilor noastre, fiind atenți la tema narațiunilor gândurilor ce ne apar în mod repetat în minte.
O întrebare foarte pertinentă este „cum ajungem să ne formulăm la nivel inconștient teoria asupra controlului?”. Răspunsul este următorul: în cea mai mare parte prin educație explicită și implicită. Unele aspecte primare precum orientarea spre a rămâne în viață și prin urmare dorința de a fi în siguranță sunt înnăscute. Modalitatea principală însă, prin care ne formăm teoria asupra controlului, adică regulile după care trebuie să ne comportăm pentru a fi în siguranță și a obține ceea ce ne dorim este educația. Aceasta implică atât mesajele pe care le-am primit de la persoanele cu autoritate din jurul nostru precum și strategiile pe cale ni le-am format pentru a ne adapta în mod optim la cerințele mediului în perioada copilăriei. Aceste mesaje și strategii se transformă în teoria controlului pe care o folosim ca adulți și pe care o protejăm cu tărie chiar dacă adesea ne provoacă suferință. De ce totuși nu renunțăm la ea? Așa cum am menționat anterior ea ne permite să ne simțim în siguranță chiar dacă în același timp ne provoacă suferință.
Ce înseamnă un controlul adevărat și cum îl putem obține veți afla în partea a 2-a al acestui articol. Va urma…
