Azi voi discuta despre utilitatea simptomului: (adică despre) de ce ne este atât de greu să scăpăm de acele comportamente de care dorim să ne eliberăm? Cu toții cunoaștem acest fenomen, fie l-am întâlnit la propria persoană fie l-am observat la altcineva. Ne plângem de ceva anume, de ceva ce facem și care este în defavoarea noastră;  și în ciuda intenției de a schimba acel lucru nu reușim; fie nu începem niciodată schimbarea fie ea nu este suficient de mare sau nu persistă suficient timp.

Azi voi aborda problema dificultății de a iniția sau menține o schimbare în ciuda dorinței autentice pentru acea schimbare. Adesea observăm la noi sau la ceilalți unul sau mai multe comportamente care ne mențin blocați într-o stare pe care nu o dorim. Mai mult, noi sau ei, afirmăm vehement că acel comportament nu ne face deloc bine și că am dori să scăpăm de el. Dar atunci când vine momentul de a acționa diferit ne observăm comportându-ne în aceeași manieră dăunătoare.

– De exemplu, poate că ai observat că în unele situații te înfurii și ajungi să te comporți agresiv față de ceilalți, nu neapărat fizic ci verbal și atitudinal. Ți-ai promis de mai multe ori că nu vei mai reacționa așa însă de fiecare dată observi că nu te poți controla în ciuda încercărilor tale.

– Sau poate ai dori să fii mai prietenos cu ceilalți, să te implici în discuții atunci când te afli în situații sociale, sau să încerci noi activități însă frica te oprește. Îți propui să treci la acțiune data viitoare însă… apare din nou frica și eviți.

– Alte comportamente problematice ar putea fi: izolarea sau închiderea în sine deși ți-ai dori să ai mai mulți prieteni sau un partener, nu reușești să spui nu celorlalți, îi lași pe alții să se comporte urât cu tine, îți faci griji din aproape orice, te gândești compulsiv la ceva, rămâi într-o situație sau relație deși îți este dăunătoare.

Oare de ce? Adică nu are sens: ne dorim acea schimbare și totuși nu o facem! Știm și simțim că ne dăunează și totuși… Să fie oare vorba de lipsă de „voință?” Sau de faptul că „pur și simplu eu nu pot să mă comport altfel decât așa?” Nici vorbă, este vorba de altceva, ceva mult mai simplu.

Motivul este următorul: omul, adică și eu și și tu și toți ceilalți ne dorim rezultatul, produsul final însă nu ne dorim să trecem prin disconfortul schimbării. Altfel spus, nu suntem dispuși să depunem efortul necesar pentru a ajunge la acel rezultat. [Efortul necesar = suportarea disconfortului.]

Înainte de a continua este nevoie să fac următoarea precizare: uneori nu facem o schimbare pentru că nu știm cum să procedăm: adică nu știm ce, când și cum să facem ceea ce este necesar pentru a obține schimbarea. Acest obstacol este însă relativ ușor de depășit. Dacă suntem suficient de motivați ne vom informa și vom afla toate detaliile cu privire la cum să acționăm.

Eu vorbesc despre un alt obstacol, unul mult mai problematic. Și anume, despre faptul că schimbarea ar implica un disconfort, unul pe care nu suntem dispuși să îl suportăm.

Acum probabil că te întrebi: cum adică nu suntem dispuși? Dacă ne dorim cu adevărat schimbarea asta nu ar însemna automat că suntem dispuși să depunem efortul de a trece prin disconfort?

– Păi nu, nu neapărat.

Fapt că nu trecem la acțiune în ciuda intenției de a acționa sau faptul că încetăm să depunem efort la ceva timp după ce am inițiat schimbarea ne indică foarte clar că nu suntem dispuși să suportăm disconfortul.

Și acum ne putem întreba din nou de ce? Mai ales că ne dorim acea schimbare.

Răspunsul este următorul: Disconfortul asociat cu depunerea efortului pentru schimbare depășește recompensele pe care ni-l oferă comportamentul problematic.

– Da, chiar dacă pare foarte contra-intuitiv, acel comportament problematic ne oferă recompense; altfel spus el are o utilitate, are o funcție pe care o îndeplinește pentru noi -> aceasta este ceea ce numim utilitatea simptomului.

Poate că sună foarte surprinzător însă orice lucru pe care îl facem, adică orice comportament, îndeplinește o funcție pentru noi. Aceasta este una de mediere între noi și mediu și se numește funcție de contact. Mai multe detalii despre funcția de contact puteți afla din articolul pe această temă găsit pe site-ul roseanu.ro. Precizez faptul că un comportament problematic poate fi și un gând sau o emoție și nu doar o acțiune propriu-zisă. Atât gândurile cât și emoțiile pot îndeplini funcții de contact.

Orice lucru pe care îl facem, adică orice comportament are atât efecte sau consecințe pozitive cât și negative, altfel spus are atât costuri cât și beneficii. În cazul comportamentului problematic, la care de aici încolo mă voi referi și sub denumirea de simptom, consecința pozitivă principală este în esență o eliberare de tensiune, de emoții negative iar consecința negativă se poate manifesta sub multiple forme (precum: relații deficitare cu ceilalți, lipsa contactelor sociale, neîndeplinirea obiectivelor personale, … și multe altele) <- în principiu, este ceva care te costă, mai ales pe termen lung.

– Consecința pozitivă, acea eliberarea de disconfort, este trăită sub forma unei senzații plăcute și apare imediat după manifestarea comportamentului respectiv. Astfel, consecința pozitivă devine o recompensă. Fiind recompensat acel comportament va fi repetat; iar repetiția va duce la formarea unui automatism (adică a unui reflex).

– Consecința negativă nu este trăită imediat și astfel repercursiunile acesteia se acumulează în timp. Prin urmare, adesea ea trece neobservată până ce devine suficient de problematică încât să intre în atenția omului. Uneori omul observă din timp consecințele negative dar preferă să le ignore, refuleze sau justifice până ce acestea nu mai pot fi adresate prin metodele amintite. Atunci însă automatismul este deja format iar schimbarea acestuia necesită depunerea unui efort considerabil.

– De exemplu, dacă strigi la partenerul tău sau i te adresezi într-o manieră sarcastică sau manifești orice formă de reacție agresivă atunci când el face ceva care te înfurie probabil că vei simți o eliberare de tensiunea. Aceasta ar fi consecința pozitivă care ar recompensa manifestarea comportamentului tău. Astfel, data viitoare când vei simți furie vei manifesta din nou acel comportament agresiv pentru a simți eliberarea de tensiune. Mai mult, faptul că tu strigi poate că va genera și alte consecințe pozitive precum complianța din partea celuilalt și obținerea a ceea ce îți dorești. Acum ai și mai multe motive pentru care să repeți acel comportament. Consecința negativă ar putea fi deteriorarea relației dintre tine și partener, o deteriorare care ar putea să te coste relația în sine. O altă consecință negativă ar putea fi faptul că te vei obișnui să te comporți astfel în fața furiei și vei ajunge să folosești acest comportament cu alte persoane care la rândul lor se vor comporta agresiv cu tine și vei ajunge să pierzi alte relații sau orice altceva. O altă consecință negativă ar putea fi o imagine negativă pe care o ai asupra propriei persoane.

– Un alt exemplu ar fi o reacție de comportament pasiv în fața unei provocări; cum ar fi de exemplu să te lași certat de către o altă persoană în ciuda faptului că ai avea argumente prin care să îl combați. Prin evitarea conflictului reușești să te eliberezi de tensiunea resimțită. Aceasta este consecința pozitivă care va recompensa comportamentul și va duce la creșterea șansei de repetiție a acestuia data viitoare când cineva te va certa. Consecințele negative implică pierderi multiple pe care nu cred că este necesar să le enumăr.

În concluzie, orice simptom servește o funcție, adică ne oferă o recompensă – cel mai adesea o eliberare de tensiune sau emoții negative.

Chiar și în cazurile în care durerea cauzată de simptom este atât de mare încât nu ar avea cum să aibă consecințe pozitive, ele trebuie să existe. Prin simpla lui prezență, simptomul confirmă faptul că el servește o oarecare funcție pentru persoana în cauză. Și aparent aceasta este mai importantă decât suportarea disconfortului necesar pentru eliminarea lui. Funcția însă nu este întotdeauna direct observabilă și trebuie să o căutăm mai profund pentru a o descoperi.

Comportamentele problematice pot avea o multitudine de recompense însă toate pot fi încadrate într-o formă sau alta a combinației dintre aceste două categorii: (unu 1) evitarea a ceva ce nu îți dorești; (doi 2) obținerea a ceva ce îți dorești. Toate aceste oferind eliberare de tensiune sau emoții negative (resimțite la nivel subiectiv sub forma unei senzații plăcute).

– Cele mai des întâlnite recompense pentru comportamente problematice sunt: (1) evitarea unor persoane, situații sau evenimente; (2) evitarea gândurilor și emoțiilor nedorite; (3) obținerea unor emoții pozitive; (4) satisfacerea nevoilor proprii; (5) obținerea atenției; (6) formarea unei imagini pozitive în fața propriei persoane sau a altora; (7) trăirea sentimentului de a avea dreptate; (8) trăirea sentimentului de a obține ceva meritat; și (9) atribuirea de sens (ex. vieții, propriei persoane, lumii, altora).

Acum probabil că te întrebi cum poți descoperi care este funcția simptomului tău? sau a unei alte persoane? Răspunsul este relativ simplu: caută recompensele oferite de acesta!

Putem evidenția recompensele oricărui comportament prin adresarea următoarelor întrebări:

– Ce se întâmplă atunci când (sau imediat după) ce faci acel lucru?

– Te simți într-un fel bine sau mai bine, adică eliberat, calm, mai puțin rănit, relaxat, puternic, ca având dreptate, asertiv sau încrezător?

– Reușești să scapi de ceva sau să eviți ceva ce nu îți dorești precum: interacțiunea cu o persoană dificilă, un anumit loc, eveniment, situație, sarcină, îndatorire, responsabilitate, provocare,  gânduri, emoții sau amintiri dificile?

– Obții acces la ceva ce îți dorești?

– Îți sunt satisfăcute nevoile într-un fel sau altul?

Acum că ai aflat motivul pentru care faci ceea ce faci dorești în continuare să schimbi acel comportament problematic? Sau îți asumi simptomul și funcția acestuia?

– Dacă ai decis să îți asumi comportamentul și implicațiile acestuia ai făcut un pas extraordinar de important. Chiar dacă aparent nu ai făcut nici o schimbare propriu-zisă la nivel comportamental asumarea conștientă a acestuia reprezintă în sine o schimbare. Acum acționezi intenționat și nu dintr-un automatism care se manifestă în afara voinței tale. De asemenea, acum probabil că vei înceta să mai consideri comportamentul ca fiind problematic și nu vei mai trăi emoții negative atunci când acesta apare.

Dacă în continuare dorești să faci schimbarea întreabă-te dacă ești dispus să renunți la funcția acelui comportament. Dacă există o nevoie ea trebuie satisfăcută; mintea ta va găsi o modalitate de a o satisface. Astfel, dacă vei trece la eliminarea acelui comportament problematic fără să elimini și nevoia pentru el atunci va apărea altul care îi va lua locul. Deci dacă ai decis să faci schimbarea va trebui: (1) fie să depui efort pentru a elimina și nevoia pentru acea funcție, (2) fie să înlocuiești comportamentul problematic cu un altul mai puțin sau deloc problematic dar care să îndeplinească acea funcție.

– Oricare dintre aceste opțiuni va necesita depunerea efortului. Orice formă de schimbare implică disconfort deoarece necesită părăsirea zonei de confort. De fapt depunerea efortului constă în suportarea disconfortului cauzat de părăsirea zonei de confort. Nici o schimbare în sens de dezvoltare nu poate avea loc în zona de confort. Desigur că nu este nevoie să ieși în totalitate din această zonă, poți să o faci treptat însă trebuie să fii dispus să o faci.

Acum întreabă-te și analizează: ai un motiv suficient de bun pentru a părăsi zona de confort? Ai unul pentru care să suporți disconfortul?

De asemenea, să ținem cont de faptul că disconfortul despre care vorbim trebuie suportat în mod repetat. Nu este vorba de instanțe izolate ci de repetiții multiple. Dacă depui efort din când în când nu va fi suficient.

Acum poate este mai clar de ce ne este atât de greu să trecem la acțiune: în primul rând simptomul ne oferă recompense, schimbarea acestuia ar însemna să renunțăm la ele. În al doilea rând schimbarea implică părăsirea zonei de confort care este extrem de neplăcută. Astfel, pentru a trece la acțiune și a o menține pe termen lung avem nevoie de cel puțin un motiv suficient de bun.

În ceea ce privește motivele pentru schimbare… cele mai bune nu țin de rațiune… Un motiv suficient de bun este unul pe care îl trăiești/îl simți la nivel subiectiv. Motivul trebuie să fie de natură emoțională. Rațiunea te va motiva doar în măsura în care reușește să declanșeze emoții. Nu vei depune efort doar din motive raționale.

– Să știi că ar trebui să faci X sau că nu ar trebui să mai faci X nu este suficient. Dacă simți „durerea” provocată de X este mult mai probabil să treci la acțiune și să o menții. Aici intervine una dintre utilitățile emoțiilor negative pe care le-am amintit în podcastul anterior.

Din ceea ce am discutat în episodul de azi și cel anterior s-ar părea că singura motivație eficientă pentru depunerea efortului ar implica stări emoționale negative. Există însă și o altă categorie de motivatori și anume stările emoționale pozitive. Despre acestea voi discuta în episodul următor. Motivația eficientă este de natură emoțională și nu rațională însă emoțiile nu trebuie să fie neapărat negative.

Să sumarizez ce am discutat azi:

În general, atunci când ne confruntăm cu un comportament problematic dorim, în mod natural, să ne eliberăm de el. Adesea însă constatăm că fie nu trecem de simpla intenție sau nu reușim să menținem schimbarea inițiată. În aceste condiții este util să analizăm funcția pe care o are acel comportament în relația dintre noi și mediu. Aceasta se numește funcția simptomului.

Orice comportament, oricât de problematic servește o funcție pentru noi. Adică alături de costurile sale ne oferă beneficii. Beneficiile, sau consecințele pozitive apar imediat ce comportamentul a fost manifestat ceea ce ne recompensează pentru manifestarea lui. Costurile apar mai târziu acumulându-se în timp și astfel sunt observate mult prea târziu. Astfel, eliberarea de comportamentul problematic ar însemna renunțarea la beneficiile oferite de către acesta. Prin urmare, dacă dorim să ne eliberăm de el va trebui: (1) fie să găsim un altul care să servească aceeași funcție dar să fie mai puțin costisitor, (2) fie să eliminăm și nevoia pentru funcția acestuia odată cu el.

Pentru a identifica funcția simptomului trebuie să investigăm ce consecințe pozitive ne oferă acesta. Dacă în urma acestei analize decidem că în continuare dorim să realizăm schimbarea va trebui să depunem efort pentru a suporta disconfortul generat de părăsirea zonei de confort. Acest efort va putea fi susținut doar în prezența unui motiv suficient de bun. Un astfel de motiv trebuie să fie de natură emoțională, rațiunea fiind insuficientă în acest caz.

În episodul următor vom continua să explorăm relația ta complicată cu tine, ceilalți și viața în general prin a aborda tema valorilor. Acestea reprezintă motivația principală a comportamentului nostru; ele se leagă atât de emoții pozitive cât și negative. Răspunsul la întrebarea ce să faci devine foarte ușor atunci când ai un de ce să faci. Iar răspunsul la această întrebare ține de valorile pe care le ai. Despre modul de identificare a acestora și folosirea lor ca motivatori pentru acțiune vei afla în episodul următor.