Azi voi discuta despre emoțiile negative: care este rolul lor și ce să faci cu ele. De obicei dorim să scăpăm de ele însă după cum vei vedea în câteva minute ele au un rol foarte important și pot fi folosite ca resurse extrem de valoroase.
Eu sunt Gabriel Roșeanu, psihoterapeut acreditat în psihoterapie cognitiv comportamentală și om de știință în domeniul psihologiei.
Una dintre pasiunile mele este psihoeducația: transmiterea informațiilor de calitate în domeniul psihologie. Astfel, în cadrul acestor podcasturi voi prezenta informații practice din domeniul psihologiei și psihoterapiei pentru ca tu să te înțelegi mai bine pe tine, pe alții și viața în general. Informațiile prezentate de mine au două caracteristici importante: (unu 1) sunt bazate pe știință adică au fost obținute prin metoda științifică; și (doi 2) sunt practice, adică pot fi implementate direct pentru depășirea diferitelor obstacole din viață.
Azi voi discuta despre emoții, mai precis despre emoțiile negative. În general emoțiile, atât cele pozitive cât și cele negative, sunt motivul principal pentru care facem ceea ce facem. Cu toate acestea emoțiile negative nu ne sunt dragi și depunem efort considerabil pentru a el evita. Aceasta este o eroare care ajunge să ne coste enorm. Astfel, în episodul de azi doresc să clarific rolul emoțiilor negative și să prezint modalități practice de a le transforma în resurse valoroase.
Dacă ascuți acest podcast înseamnă că fie nu te simți bine și dorești să înveți ceva nou pentru a trece de emoțiile negative, fie ești curios să afli ceva nou și probabil util. Sau doar dorești să te distrezi – în orice caz una sau mai multe emoții te-au împins spre acțiune; acțiunea de a da click pe acest podcast. Deci, da, emoțiile sunt printre cele mai importante aspecte ale vieții dar și cele mai neînțelese.
„Ce simți”? sau „cum te face asta să te simți? este un clișeu când vine vorba de psihologie sau psihoterapie. Când ne gândim la psiholog ne vine în minte o persoană care ne invită să ne așezăm pe canapea și ne întreabă cum ne simțim. Apoi ne indică să vorbim despre trecut și mai ales despre relația cu mama și desigur ne va întreba din nou cum ne face acest lucru să ne simțim?
Ceea ce am descris anterior este oarecum depășit, mai ales partea cu canapeaua și discuțiile îndelungate despre relația cu mama. Dar accentul pe emoții a rămas relevant. Emoțiile sunt foarte importante pentru viața noastră; fără ele nu am putea supraviețui, fără ele nu am știi cum să ne comportăm.
Emoțiile sunt motivul pentru care mergem la consiliere și psihoterapie sau ne punem întrebări și căutăm soluții. Dacă ceva nu merge bine în viața noastră cum știm acest lucru? Prin intermediul emoțiilor. Ele ne semnalizează că ceva nu este bine. Te-ai gândit vreodată să iei un medicament pentru că te simțiți prea bine? Ți-ai spus vreodată ” wow… mă simt mult prea bine, ar trebui să iau ceva ca să îmi treacă”… sau „mă simt prea bine, trebuie să fac ceva schimbări în viața mea pentru a trece peste această perioadă” Probabil că nu.. Mai degrabă ți-ai pus problema schimbării sau găsirii unor soluții pentru ceva care îți inducea emoții negative, ceva care te făcea să te simți rău.
Din păcate NU primim o educație emoțională satisfăcătoare. Nu știm exact ce sunt emoțiile și care este rolul lor în viața noastră. Știm doar că adesea ele ne deranjează și că ne-am dori să le controlăm și să nu fim controlați de ele. Și aici vorbesc mai ales de emoțiile negative; nimeni nu are probleme cu cele pozitive. Pe cele negative am dori să le controlăm și de cele mai multe ori să nu le avem deloc. Omul depune efort considerabil pentru a nu trăi emoții negative. Dar înainte de a vorbi despre controlul emoțional să vedem ce sunt de fapt emoțiile.
Emoțiile sunt indicatori; ele reprezintă reacții la ceva. La nivel inconștient psihicul nostru întotdeauna prelucrează informație. El compară ceea ce noi ne dorim cu adevărat cu ceea ce ne oferă situația în care ne aflăm. Ca principiu general, atunci când situația ne permite să avem ceea ce noi ne dorim trăim emoții pozitive iar atunci când aceasta nu ne permite satisfacerea dorinței trăim emoții negative. Este un mecanism foarte direct și total sub control inconștient. Din acest motiv nu poți să controlezi conștient ceea ce simți, adică nu poți decide să simți furie sau frică sau tristețe precum nu poți să simți autentic bucurie sau extaz prin simpla decizie. Pentru a simți orice tu, cineva sau ceva trebuie să afecteze situația în care te afli astfel încât inconștientul să o considere ca fiind în favoarea dorințelor tale pentru emoțiile pozitive sau în defavoarea dorințelor tale pentru emoții negative.
Astfel, atât emoțiile pozitive cât și cele negative sunt absolut necesare pentru a știi cum să ne comportăm. De ce? Pentru că psihicul ne recompensează cu emoții pozitive atunci când facem ceva care ne promovează într-un fel sau altul supraviețuirea și ne pedepsește prin intermediul emoțiilor negative atunci când manifestăm comportamente care ne pun viața în pericol (într-un fel sau altul). Din acest motiv la nivel instinctual tindem să alergăm după lucruri care ne provoacă plăcere și să fugim de lucrurile care ne provoacă neplăcere/durere. Sunt conștient de faptul că am prezentat într-o manieră simplistă mecanismul emoțional însă nu doresc să plictisesc cu prea multe detalii tehnice.
Desigur că sunt unele aspecte pe care le-am putea aminti și care la o analiză superficială par să încalce principiile generale prezentate aici însă la o analiză mai profundă ar reieși că ele le respectă în totalitate. De exemplu, am putea aminti persoanele altruiste care se sacrifică pentru alții, adică aleg să trăiască emoții negative pentru ca alții să beneficieze de pe urma lor. Deși inițial pare că aceste persoane fac o alegere împotriva principiului prezentat de mine dacă analizăm mai atent motivația acelor persoane am observa că ele se comportă în conformitate cu unul sau mai multe principii în care cred cu tărie. Astfel, deși ele trec prin experiențe negative emoționale conduita concordantă cu principiile lor le oferă satisfacție și prin urmare emoții pozitive. În concluzie, este foarte probabil, omul de știință din mine nu îmi permite spun cu siguranță ci doar foarte probabil, că emoțiile pozitive obținute din satisfacerea idealurilor proprii depășesc în intensitate emoțiile negative, sacrificiul lor fiind astfel recompensat.
Doresc să adresez o problemă pe care eu o consider mai importantă decât detaliile tehnice ale mecanismului emoțional și anume relația noastră cu emoțiile negative. Pentru cei interesați să afle mai multe despre aceste elemente tehnice precum și multe alte aspecte ale funcționării psihicului vă recomand cursul meu video intitulat „Manual de utilizare a propriului psihic”. Acesta este un curs practic pentru schimbare care alături de informații teoretice oferă strategii practice ce pot fi implementate pas cu pas pentru obținerea schimbării.
După cum spuneam anterior atunci când este vorba de emoții negative, am dori să nu le avem sau să le controlăm astfel încât ele să nu ne influențeze. Din acest motiv omul adesea în loc să se adreseze problemei pe care o semnalizează emoția negativă depune efort pentru a elimina sau diminua emoția.
Fuga de emoții negative este un mecanism înnăscut și întărit prin educația pe care o primim, mai ales în mediul din ziua de azi. Fie că este vorba de diferite strategii de control emoțional precum exerciții de relaxare sau tehnici de respirație fie că este vorba de evitarea efectivă a situațiilor care provoacă emoțiile negative omul își orientează efortul către emoție – către semnalul de alarmă. Aceasta însă nu este inamicul iar efortul nu face altceva decât să amplifice problema. Adică, creșterea frecvenței și intensității emoțiilor pe care omul dorește să le evite. Da, probabil că sună ciudat dar încercarea de a controla emoția chiar și prin clasicele exerciții de relaxare și respirație nu fac altceva decât să amplifice problema.
Emoțiile ne ghidează comportamentul, acesta este rolul lor. Ele reprezintă niște indicatori, niște beculețe de semnalizare pe panoul de control. Ele nu sunt problema, ele semnalizează existența unei probleme. Să acționezi asupra emoției este similar cu situația în care după ce s-a declanșat alarma de incendiu pompierii ar acționa asupra alarmei făcând-o să înceteze să sune dar ar lăsa focul să ardă în continuare. Exact asta face oricine care acționează pentru a soluționa emoția și nu problema care a cauzat emoția adică incendiul care a declanșat alarma. Dacă nu te adresezi problemei alarma va suna va fi tot mai tare în ciuda efortului tău de a o opri iar efortul pe care trebuie să îl depui pentru a o reduce la tăcere va fi tot mai mare și în cele din urmă incendiul va ajunge să ardă toată clădirea.
Deci, emoțiile negative sunt semnalul de alarmă – modalitatea prin care partea inconștientă a psihicului tău îi dă de știre părții conștiente că ceva nu este așa cum „ar trebui să fie”, adică, situația în care te afli nu permite satisfacerea dorinței tale. Dacă totul ar fi bine atunci inconștientul nu te-ar deranja de la ceea ce faci; sau dacă situația îți permite satisfacerea dorinței ai simți emoții pozitive. Odată ce știi că există o problemă poți investiga și acționa asupra elementului problematic real, adică asupra situației sau asupra dorinței tale.
Bun, probabil că te întrebi: ce facem cu emoția? Ne este frică, suntem triști sau furioși. Ce facem cu acele trăiri atât de neplăcute? Dacă nu le putem controla, ce putem face?
Răspunsul este următorul: să ne împrietenim cu ele. Da, împrietenirea cu emoția este sigura soluție eficientă, de durată și care îți permite să acționezi acolo unde contează.
Împrietenirea cu emoția reprezintă controlul adevărat asupra propriei persoane. Nu poți controla emoțiile în sine însă prin împrietenirea cu emoția poți să o folosești în favoarea ta. Acesta este de fapt controlul, să folosești emoția trăită în favoarea ta. Nu poți controla ceea ce simți însă poți controla modul în care acționezi atunci când simți. Acțiunea orientată spre emoție va duce la amplificarea problemei – și indică faptul că nu tu ești în control; acțiunea orientată spre ceea ce contează – adică asupra problemei permițând emoției să se manifeste ca trăire subiectivă indică faptul că tu ești în control.
Ce înseamnă împrietenirea cu emoția? Foarte simplu, să îi permiți să fie acolo, să îi permiți să își facă treaba, adică să te anunțe că există o problemă – un obstacol în a abține ceea ce tu îți dorești cu adevărat. Să nu o alungi sau să încerci să o diminuezi în nici un fel. Las-o să te informeze; depune efort pentru a înțelege mesajul. Nu întotdeauna este imediat clar motivul pentru simțim ceea ce simțim. Uneori trebuie să ne sondăm inconștientul pentru a afla ce se află acolo, ce dorințe avem cu adevărat sau prin ce filtre percepem situația astfel încât să constatăm existența unui obstacol.
Cu siguranță te întrebi cum ai putea lăsa emoția să se manifeste la nivel subiectiv atunci când aceasta este atât de puternică, mai ales când este vorba de frică, furie sau tristețe. Răspunsul este: prin antrenament. Tendința naturală de a fugi de emoție se va declanșa automat deci va trebui să depui efort pentru a o împiedica să se manifeste. Deci, da, va trebui să faci două lucruri: (unu 1) să suporți disconfortul unei emoții negative, care adesea va fi foarte puternică; și (doi 2) să depui efort pentru a te împotrivi tendinței naturale de a diminua sau elimina această emoție neplăcută.
Da, sună extrem de neplăcut însă dacă dorești să dobândești control asupra propriei tale persoane aceasta este singura cale care îți va permite să ai rezultate autentice și de durată. Acum probabil că te întrebi ce implică antrenamentul și cum trebuie făcut. Principiul e simplu: atunci când simți prezența emoției focalizează-ți atenția asupra ei. Da, exact, conștientizează-o cât mai bine. Dacă fugi de ea aceasta se va amplifica, dacă mergi spre ea aceasta va pleca singură. Poți face antrenamentul treptat, adică să îți focalizezi atenția asupra emoției perioade tot mai lungi de timp. Începe cu câteva secunde, de exemplu 10; apoi adaugă progresiv tot mai multe secunde.
În mod natural emoția ca indicator al concordanței sau discrepanței dintre tine și mediu are o durată scurtă (câteva minute) – ea durează puțin dacă îi permiți să plece după ce te-a anunțat că există o problemă. Dacă te lupți cu ea, încercând să o alungi nu faci altceva decât să îi prelungești șederea. Și în același timp îți formezi un mecanism prin care începi să te temi de întoarcerea ei. Deci soluția este să îi permiți să îți semnalizeze problema și să plece. Cum faci asta? O conștientizezi pe deplin. Cum faci asta concret? Fii atent la fiecare detaliu al manifestării ei; fii atent la ce se întâmplă în corpul tău, cum se comportă inima, mușchii, respirația; doar fii atent la ele, nu încerca să le controlezi. Fii atent și la ce simți la nivel subiectiv, care este calitatea emoției? Adică ce emoție simți, încearcă să o etichetezi – să-i dai un nume. Nu fă absolut nimic pentru a alunga sau diminua emoția, doar conștientizează-o; spuneți în gând: „îmi dau seama că acum simt…. și spune numele emoției…”. Observă-te simțind emoția. Asta-i tot.
Această conștientizare reprezintă efortul tău de a te împrieteni cu emoția. Cu cât te vei antrena mai mult vei putea face acest lucru cu mai multă ușurință. Odată ce te-ai împrietenit cu ea vei putea să o folosești pentru a identifica problema reală. De asemenea, vei putea acționa asupra problemei în sine și nu vei irosi energie și timp încercând să elimini emoția.
La un moment dat s-ar putea ca emoția să te părăsească însă există și șansa ca aceasta să rămână prezentă în corpul și mintea ta în timp ce tu acționezi asupra problemei reale. Acțiunea asupra problemei în ciuda faptului că trăiești subiectiv o emoție negativă puternică indică un control autentic asupra propriei persoane; acesta este de fapt autocontrolul adevărat.
Țin să precizez faptul că scopul împrietenirii cu emoția nu reprezintă alungarea ei, deci dacă ea te părăsește ia acest lucru ca pe un bonus, un plus dar nu ca pe un final de succes al antrenamentului. Scopul împrietenirii cu emoția este să te simți suficient de confortabil în prezența unei emoții negative puternice și să acționezi asupra problemei reale și nu asupra emoției.
Să sumarizez ce am discutat azi. Atunci când te simți bine nu te întrebi de ce te simți bine. Dar când te simți rău te întrebi de ce; de parcă a te simți rău este ceva neobișnuit. Emoțiile negative sunt la fel de importante ca și cele pozitive doar că în cultura noastră a te simți rău și a nu fi fericit este sinonim cu suferință psihică – emoțiile negative sunt patologizate. Problema nu este faptul că simțim emoții negative – acest lucru este absolut normal – este un indicator al faptului că ceea ce se întâmplă în situația curentă nu este pe placul nostru, cel puțin așa cum am perceput-o noi. Problema apare atunci când încercăm să eliminăm aceste emoții negative și ajungem să manifestăm comportamente ce ne sunt foarte nocive. Prin a ne focaliza asupra emoției permitem problemei reale să se agraveze sau cel puțin să rămână nerezolvată și irosim energie prin a ne lupta cu emoția ceea ce duce la rezultatul paradoxal a-o amplifica – deci acțiunea asupra emoției duce la amplificarea emoției negative și la agravarea problemei reale.
Soluția este împrietenirea cu emoția. Aceasta implică o conștientizare deplină a emoției negative, adică o focalizare a atenției asupra fiecărui element subiectiv și fiziologic a trăirii emoționale. Realizarea repetată a exercițiilor de conștientizare, adică, antrenamentul împrietenirii cu emoția va duce la formarea unui reflex care îți va permite să te simți suficient de confortabil în prezența emoțiilor negative astfel încât să poți acționa pentru a rezolva problema reală și NU pentru a elimina sau evita emoțiile.
