În episodul trei al podcastului Flexibilithink vorbesc despre valorile pe care le avem la nivel personal; acestea reprezintă sursa motivațională principală a comportamentului nostru. În cadrul acestui articol doresc să clarific o serie de aspecte importante asociate cu valorile personale.
Primul aspect este vidul existențialist. Foarte multe persoane aflate în perioade importante din viață, în principal perioada în care se face trecerea de la a fi copil la a fi adult, se confruntă cu așa numitul vid existențialist. Indiferent de perioada în care apare acesta implică conștientizarea faptului că:
Adesea confruntarea cu acest vid existențialist implică prezența unor reacții psiho-emoționale (idei, gânduri, reacții fiziologice, trăiri subiective) ce sunt asemănătoare cu simptomatologia ce caracterizează unele boli psihice.
Un alt aspect asociat ce apare la un moment dat în viață, cel mai des fiind întâlnit în etapa maturizării, este criza existențială. Aceasta se manifestă atunci când persoana devine conștientă de faptul că trebuie să își asume responsabilitate pentru propria cale în viață și pentru propria bunăstare. De fapt, criza apare deoarece omul își dă seama la nivel inconștient că el este cel care trebuie să facă ceva. El realizează că este responsabil pentru a-și asigura bunăstarea și își dă seama că va fi nevoie de efort susținut (și prin urmare de disconfort puternic și pe termen lung) pentru a obține ceea ce își dorește. Acest lucru declanșează o serie de gânduri și emoții negative de care persoana dorește să se elibereze. Având în vedere faptul că de gânduri și emoții nu putem fugi decât o perioadă scurtă de timp și cu un cost extraordinar, omul intră într-o stare de „criză”. Adesea simptomele de anxietate și depresie apar ca reacție la conștientizarea responsabilității pentru propria viață.
Soluția pentru a depăși blocajul generat de criza și vidul existențialist este asumarea de responsabilitate pentru propria persoană și viată. Cum? Prin construirea unui sens, în viață. Da, CONSTRUIREA unui sens, nu găsirea acestuia.
Toate reacțiile noastre comportamentale, cognitive și emoționale servesc o funcție majoră: să acorde sens lumii/vieții. Prin modul în care percepem lumea și reacționăm la ea (cognitiv, emoțional, comportamental) noi dăm sens lucrurilor –> noi construim sensul lucrurilor atât la nivel inconștient cât și la nivel conștient. Astfel, viața noastră este responsabilitatea noastră. Pentru a avea viața pe care ne-o dorim trebuie să ne asumăm responsabilitate pentru ea. De asemenea, noi trebuie să ne asumăm responsabilitate pentru sensul pe care ni-l creăm precum și pentru efortul de a face lucrurile care ne oferă acel sens.
Un alt aspect important în ceea ce privește sensul este scopul pe care omul și-l construiește. Omul își construiește unul sau mai multe scopuri pentru a da sens lucrurilor pe care le face precum și lucrurilor care i se întâmplă în viață. O capcană în care multe persoane cad este să creadă că ei trebuie să își descopere scopul, astfel, ei așteaptă să îl găsească sau ca cineva să le dea unul. De fapt, omul este responsabil pentru a-și construi singur scopul (sau scopurile). Scopul nu trebuie să fie unul măreț și poate să se schimbe oricând; tu decizi ce, când și cum! Importanța formulării conștiente a unui scop sau conștientizarea unuia pe care îl urmezi constă în faptul că dacă știi pentru ce faci lucrurile pe care le faci ajungi să treci mult mai ușor și repede peste dificultățile inevitabile ce apar zi de zi. Formularea unui scop la nivel conștient și acțiunea conștientă/intenționată spre atingerea acestuia devine un factor protector împotriva stresurilor din viața de zi cu zi.
În concluzie, modalitatea de a depăși criza existențială și vidul existențialist este formularea unuia sau mai multor scopuri prin care să dai sens lumii și vieții. Aspectul esențial al acestui proces este conștientizarea faptului că tu ești cel care dă sensul. Prin urmare, devine responsabilitatea ta să formulezi scopurile și sensul și să depui efort pentru a le realiza. Acest lucru îți dă libertatea de a alege ceea ce îți dorești precum și libertatea de a-ți schimba oricând alegerile făcute.
Adesea construirea scopurilor și a sensului este îngreunată sau chiar inhibată de către frica de a alege greșit calea în viață. Astfel, omului îi este teamă că își formulează scopuri care îl duc într-un sens „greșit” în viață. Singura modalitate eficientă de a depăși această frică este să… încerci. În cazul acesta, concret, va trebui să iei o decizie cu privire la ceva, să îți asumi o responsabilitate pentru o direcție în care dorești să mergi și să observi ce se întâmplă. Dacă vezi că îți place și lucrurile merg bine, foarte bine; dacă vezi că ai făcut o alegere „greșită” tot ce trebuie să faci este să alegi o altă direcție. Precizare: Nu este o pierdere de timp să mergi în direcția „greșită” deoarece acumulezi experiență și exersezi asumarea de responsabilitate (pentru alegerea în sine și și pentru oprirea din a merge într-o direcție nedorită). Astfel, câștigi foarte mult chiar dacă încerci ceva, iar acel ceva nu îți reușește (sau nu îți place). O pierdere de timp ar fi să stai pe loc și să aștepți să faci alegerea corectă din prima încercare. Aceasta este o așteptare nerealistă deoarece dacă nu ai experiență șansele să alegi corect din prima sunt mult mai mici.
În concluzie: Alege o responsabilitate și depune efort în sensul ei; apoi vezi ce se întâmplă și alege din nou (să continui pe acea cale sau să mergi pe alta).
1 Comment
buna seara, vreau sa va multumesc pentru ca ati scris acest articol. citindu-l m-am relaxat intr-o oarecare masura fiindca stiu ca totul depinde de mine. pe de alta parte cred ca tuturor ne este greu sa ne construim sensul fiindca poate este asociat cu valoarea noastra ca indivizi in proprii ochi si poate ca nu stim cum sa ne stabilim obiective, in general, si cum sa gestionam un succes partial/esec. o seara buna va doresc!